Portal melhisedec.ro

Pagina principală · Biblia online · Articole · Cântări · Poezii · Descărcări · Forum de discuţii · Calendar
Conectare
Utilizator

Parolă



Încă nu eşti membru?
Apasă aici pentru înregistrare.

Ţi-ai uitat parola?
Solicită una nouă aici.

Navigare
Pagina principală
Biblia online
Sărbători
Luni noi
Articole
Cântări
Poezii
Descărcări
Întrebări frecvente
Forum de discuţii
Calendar
Legături pe internet
Categorii știri
Contactaţi-ne
Galerie foto
Căutare

Versetul zilei
"Ca apa proaspătă pentru un om obosit, așa este o veste bună venită dintr-o țară depărtată"
Proverbele 25:25

Cugetarea zilei
"Dacă poezia este "muzica minții", atunci muzica este "poezia" sufletului, de aceea ne place și muzica fără cuvinte."

M.M.


Cele mai noi articole
Cunoașterea prin cre...
Sărbătorile în Noul ...
Noi așteptăm cu...
Mai dă-mi Doamne o r...
Cine leagă orice ran...

Statistici utilizatori
Vizitatori conectaţi: 1
> Membri conectaţi: 0
Membri înregistraţi: 644
Cel mai nou membru: Rebeca Tudorean
> Membri banați: 0

Ajutor utilizare
Aici puteti vedea un tutorial al portalului. Daca nu aveti PowerPoint instalat va sugeram PowerPoint Viewer 97.

Articole tematice, numărul 1

       Cunoașterea prin credință

Cunoașterea prin credință

Ilie Rendeș

Teodor Moț

Motto: "Negreșit,

sunt mai prost decât oricine,

și n-am pricepere de om.

N-am învățat înțelepciunea,

și nu cunosc știința sfinților.",

Pilde 30. 2, 3;

"De aceea mi-e scârbă de mine

și mă pocăiesc în țărână și cenușă.",

Iov 42. 6


Mic dicționar


Alia (Aliyah) – imigrarea în Israel; întoarcerea evreilor în țara Israel 

Diaspora - totalitatea comunităților evreiești dispersate în afara lui Israel

Galut – exilul evreilor în sens forțat, dureros

Diaspora / Galut – evreii plecați prin vitregia istoriei din țara lor Israel

Eretz-Israel – Țara lui Israel

Scribi - cărturari în Noul Testament

Soteriologie - mântuire

Șoa – Holocaustul, sau nimicirea în ebraică; Avut loc în perioada hitleristă când șase milioane de evrei au fost exterminați în lagărele de concentrare naziste (Auschwitz, Treblinka, și altele) prin gazare și alte forme de asasinare, cadavrele fiind apoi incinerate.

Șomroni - samaritenii

Tanah – Biblia  (numai Vechiul Testament) la evrei. Biblia la poporul Israel are trei părți: Tora (=Învățătura, Legea), Neviim (=Profeți) și Ketuvim (=Scrierile sfinte)

Tora – Învățătura, Legea. Cele cinci cărți ala lui Moise.


Introducere


Există mai multe moduri de cunoaștere. De exemplu, de mici copii învățăm să cunoaștem cât de periculos este focul și obiectele fierbinți, ce este gustul, culoarea și mirosul. Spunem în astfel de situați că este vorba de cunoașterea prin experiență. În procesul educativ avem o cunoaștere prin învățare. Geologii determină bogății minerale în subsol, bogății pe care nu le vedem cu ochiul liber, dar prin aducerea lor la suprafață avem o probă clară că există. Probabil cei mai mulți dintre noi nu au văzut eschimoși, dar se poate proba existența lor. În acestea cazuri este vorba de cunoașterea prin probe materiale.

Fără a explica putem vorbi de cunoașterea prin modele, prin axiomatizare (folosită mai ales în matematică și fizică), prin știință și cercetare științifică, prin artă, prin sentimente, prin imaginație, etc.

Ne propunem în continuare să vorbim despre cunoașterea prin credință.


Capitolul I

Întrebări ajutătoare


Motto: "Nimic nu este mai opus adevărului

 decât ceea ce seamănă cu adevărul.

 Dușmanul adevărului nu este minciuna,

ci "aparența de adevăr.",

 Autor necunoscut

Arătăm în acest paragraf ce este cunoașterea prin credință și începem prin a pune două întrebări:

- De unde știm că a murit John Fitzgerald Kennedy?

- De unde știm că a murit Nicolae Ceaușescu?

 Pentru amândouă întrebările de mai sus știm și cunoaștem cu certitudine că persoanele în cauză au decedat prin existența unor probe materiale: existența unui certificat de deces, martori direcți, evenimentele au fost filmate, există relatări în presă și în alte documente, etc.

Evenimentele menționate mai sus și altele din aceeași clasă știm că sunt adevărate, că s-au întâmplat și că sunt reale în funcție de cât de veridice sunt probele materiale care există cu privire la ele.

Ce se întâmplă dacă pentru unele evenimente nu există probe materiale? Un răspuns la această întrebare este dat de modul cum răspundem la alte două întrebări. Iată o primă întrebare:

- De unde știm că Dumnezeu a dat Legea pe muntele Sinai?

În acest caz nu avem probe materiale. Nu există documente scrise, exceptând Sfânta Scriptură. Evenimentul sigur nu a fost filmat de nici un muritor. Mai mult, nici un om nu a fost prezent la momentul când DOMNUL Dumnezeu a înmânat lui Moise tablele legii scrise cu degetul Lui. Poporul Israel a primit poruncă să stea la poala muntelui Sinai și l-a văzut numai pe Moise coborând cu tablele legii (Ex. 19. 20-25; Ex. 32. 15, 16; Ex. 34. 28-32).

Faptul că Cel Prea Înalt a dat Legea pe Muntele Sinai lui Moise este crezut și acceptat prin credință de către:

-       Biserica lui Dumnezeu;  

-       Poporul Israel și evreii în general;

-       Toți oamenii care cred că Biblia este adevărată.

Ateii și oamenii din alte credințe care nu au Sfânta Scriptură la bază contestă ceea ce ne spune Biblia privitor la darea Legii. Mulți dintre acei menționați aici, în special adepții modelului evoluționist,  neagă peste măsură de vocal veridicitatea faptului că Dumnezeu ne-a dat Legea.

Prin urmare fără nici un fel de probă materială, credincioșii care au Biblia la bază, acceptă prin credință și numai prin credință cea ce ne spune Sfânta Scriptură privitor la acest eveniment.

În concluzie, poporul Israel și noi, Biserica lui Dumnezeu, prin credință cunoaștem / știm că DOMNUL Dumnezeu ne-a dat Legea pe muntele Sinai. Acceptând prin credință acest lucru nu mai avem nevoie de nici o altă dovadă sau confirmare.

A doua întrebare:

- De unde știm că Domnul Isus Christos a murit în 14 Nisan la Sărbătoarea Paștelor și a înviat a treia zi (în 16 Nisan)?

Acest caz este similar celui precedent. Este adevărat, privitor la moartea Domnului Isus știm (tot prin credință în relatarea biblică) că au fost martori:

-       ostașii romani;

-       Iosif din Arimateea și Nicodim;

-       apostolii Domnului Isus Christos;

-       femeile care l-au urmat pe Mesia;  

-       Pilat din Pont, guvernatorul Iudeii;

-       alți oameni.

În schimb la momentul învierii nu a fost prezent nici un om. Biblia arată că au fost martori care l-au văzut pe Mesia după ce a înviat, dar în clipa învierii nu a fost nici un om martor. 

Suntem îndreptățiți să afirmăm că privitor la moartea și învierea Domnul Isus Christos nu avem nici o dovadă materială. Puținele dovezi istorice (diferite de Biblie) despre evenimentele în discuție sunt cel puțin cu semne de întrebare.

În concluzie despre moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu cunoaștem tot prin credință numai din ceea ce ne relatează Noul Testament.


Capitolul II


Cât de acceptată este cunoașterea prin credință?


Din experiență știm că există atei și alți oameni care nu au Biblia la bază și care nu cred în Dumnezeul revelat în Sfânta Scriptură. Toți aceștia ignoră, contrazic și se opun afirmațiilor din Cartea Sfântă. Aceștia fac parte din categoria oamenilor care nu au fost scriși în Cartea Vieții. Încă de la nașterea lor, Satan a reușit să corupă astfel de oameni și să-i înregimenteze pe calea pierzării. Mulți oameni din această categorie, nici măcar nu au avut șansa să fi auzit de Dumnezeul adevărat și să poată experimenta cunoașterea prin credință despre care am făcut referință mai sus.

Privitor la cunoașterea prin credință, sunt două situații care ne ajută să avem o abordare biblică a tematicii enunțate.


A. Împietrirea lui Israel


Biserica lui Dumnezeu și lumea creștină în general, prin credință acceptă și cunoaște că omul Isus care a trăit pe timpul împăratului Tiberiu - din Imperiul Roman, pe vremea guvernatorului roman peste Iudea - Pilat din Pont și care a fost răstignit în anul 33 e.n. este Mesia cel promis în Scripturile Vechiului Testament.

Noul Testament ne spune că Dumnezeu a împietrit pe Israel ca să nu creadă că omul / evreul Isus este Fiul lui Dumnezeu și Mesia cel promis în Lege și Profeți. Datorită intervenției divine speciale, de la începutul erei creștine și până astăzi, poporul evreu în cea mai mare parte, adică în mod colectiv, nu l-a acceptat pe Domnul Isus Christos ca salvator. Israelul a fost împietrit de către Cel Prea Înalt ca să nu cunoască și să nu creadă că Mesia a venit, a murit și a înviat pentru salvarea oamenilor din păcat și moarte, inclusiv a evreilor. Și nici că va reveni:

-       Pentru răpirea Bisericii lui Dumnezeu la Sărbătoarea Trâmbiței;

-       Pentru mântuirea lui Israel și instaurarea Împărăției de o mie de ani la Sărbătoarea Ispășirii și Sărbătoarea Corturilor;

-       Pentru Judecata de Apoi, după Împărăția mesianică milenară.

 Raportat la această cunoaștere, în perioada Noului Legământ, poporul Israel se divide în trei clase distincte:

a)    Israelul lepădat;

b)    Israelul împietrit;

c)    Israel – rămășița mântuită prin har.

Israelul lepădat este format din acei evrei care nu vor fi mântuiți, care nu au numele scrise în Cartea Vieții.

Israelul împietrit este clasa de evrei pe care Cel Atotputernic a împietrit-o, ca să nu-l recunoască pe Domnul Isus ca Mesia. Această stare de împietrire cuprinde cea mai mare parte a poporului Israel și are valență colectivă. Israelul împietrit este poporul evreu de astăzi. Dintre ei, la sfârșitul veacului, o rămășiță va fi mântuită, când tot în mod colectiv Îl vor recunoaște pe Emanuel, acel prezis în Lege și Profeți ca fiind Mesia.

Israel – rămășița mântuită prin har este gruparea minoritară din poporul evreu care încă din timpul vieții Domnului Isus Christos pe acest Pământ, au crezut în El și ei împreună cu neamurile care l-au acceptat pe Mesia formează Biserica lui Dumnezeu.

Observăm aici că Israelul împietrit în mod colectiv, a primit acel "duh de împietrire" din partea Celui Prea Înalt, și tot în mod colectiv vor crede în Mesia la momentul bine stabilit în Planul de mântuire al DOMNULUI Dumnezeu și vor fi cercetați în mod colectiv. În acest context sunt de neînțeles eforturile sterile ale multor creștini care vor să-l aducă pe Israel la credința în Domnul Isus Christos, din moment ce Atotputernicul Stăpân are alt plan privitor la poporul Său și care în mod exclusiv se va îndeplini cu privire la națiunea lui Israel.

Dacă în ce privește Israelul împietrit, problema cunoașterii prin credință este decisă și coordonată de DOMNUL Dumnezeu și acest popor, în final, va avea o mare binecuvântare, aspectul următor de mai jos ilustrează o mare pedeapsă și trebuie să fie o severă avertizare pentru orice credincios bazat pe Noul Testament.


B. Haina de nuntă


MOTTO: "Mai devreme sau mai târziu trebuie

 să învățăm,  ca Dumnezeu nu se târguiește."

Autor necunoscut

Un fapt interesant se întâmplă în zilele noastre și probabil a fost un fenomen relativ rar, dar constant de-a lungul ultimelor aproape două mii de ani, ai Epocii Noului Legământ. Suflete dintre neamuri, care l-au primit prin credință pe Domnul Isus Christos, care s-au botezat în apă pentru a intra în poporul Noului Legământ, adică Biserica lui Dumnezeu, ajung din diverse motive să nu mai creadă în Mesia și se convertesc la iudaism.

După cum am precizat mai sus, nu există probe materiale și nici nu se poate dovedi științific sau prin alte metode că Moise a primit Legea sau că Mesia a venit, a murit și a înviat pentru mântuirea noastră. Știm aceste lucruri exclusiv prin credință.

De asemenea nu există și nu au apărut probe materiale sau alte dovezi că Domnul Isus Christos nu ar fi venit deja pentru mântuirea noastră. Este la latitudinea fiecărui om să creadă sau să decidă dacă nu crede că  Mesia a venit acum aproape două mii de ani. În egală măsură este și harul dumnezeiesc ca cineva să aibă chemarea și alegerea pentru a fi în Biserica lui Dumnezeu.  

Privitor la această temă, una dintre cele mai instructive pilde pe care ne-a spus-o Fiul lui Dumnezeu când a fost pe Pământ este despre nuntașul fără haina de nuntă. Să cităm textul biblic: "Isus a luat cuvântul, și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.  A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăși alți robi, și le-a zis: "Spuneți celor poftiți: "Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă." Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui. Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorât. Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia, și le-a ars cetatea. Atunci a zis robilor săi: "Nunta este gata; dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor, și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi." Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. "Prietene", i-a zis el, "cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?" Omul acela a amuțit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: "Legați-i mâinile și picioarele, și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.", Mat. 22. 1-14.

Această pildă (de mai sus, din Evanghelia după Matei) este completată cu următoarea din Evanghelia după Luca:  "Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis; "Ferice de acela care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!" Și Isus i-a răspuns: "Un om a dat o cină mare, și a poftit pe mulți. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiți: "Veniți, căci iată că toate sunt gata." Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: "Am cumpărat un ogor, și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți." Un altul a zis: "Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog." Un altul a zis: "Tocmai acum m-am însurat, și de aceea nu pot veni." Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, și a zis robului său: "Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății, și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi." La urmă, robul a zis: "Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, și tot mai este loc." Și stăpânul a zis robului: "Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci vă spun că nici unul din cei poftiți, nu va gusta din cina mea.",  Lc. 14. 15-24.

Împărăția Cerurilor este altfel decât cele lumești, unde un teritoriu de pe acest Pământ, prin îngăduința Celui Prea Înalt, ajunge să fie condus de un oarecare împărat sau alt tip de conducător. În contrast, locuitorii Noului Pământ vor fi cetățenii Împărăției lui Dumnezeu. Acești locuitori sunt oamenii mântuiți de pe acest Pământ.

Pilda celor chemați la nuntă / ospăț trebuie văzută în termeni spirituali și în corelare cu Împărăția lui Dumnezeu. Oamenii chemați la ospăț / nuntă sunt israeliții.

În contextul valorilor lumii acesteia, pentru orice om care tocmai s-a căsătorit ar fi un lucru bun, o dovadă de iubire să meargă cu soția la o nunta la care tocmai a fost invitat. Dar problema trebuie privită în sens duhovnicesc. Aici nu este vorba de o căsătorie fizică între un bărbat și o femeie, ci se referă la acei evrei care s-au logodit cu un Christos fals, evrei care tocmai au îmbrățișat o credință a celor de pe "calea cea lată" și care au intrat într-o confesiune creștină falsă care duce la pierzare. Astfel, atunci când evreul care tocmai s-a logodit cu un Mesia fals este chemat la nunta adevăratului Fiul al lui Dumnezeu, devreme ce a ajuns "căsătorit" cu falsul Mesia, refuză să meargă la adevărata nuntă cerească, el tot așteptând să vină un Mesia fals, inexistent.

Evreii care răspund că și-au "cumpărat un ogor", sunt dintre acei israeliți care au mari bogății și afaceri în țările din această lume. Ei sunt legați de avuțiile lor de care trebuie să îngrijească și atunci când primesc chemarea să se reîntoarcă în Țara sfântă, nu pot și nu o fac din cauza bogățiilor și afacerilor pe care le dețin în diaspora.

Evreii care motivează că și-au "cumpărat boi" sunt aceia care au primit mari demnități în guvernele sau marile companii ale acestei lumi. Ei nu pot face "alia" fiindcă trebuie să onoreze funcțiile primite.

În cazurile de mai sus, este vorba de unii evrei care din motivele arătate, își pierd mântuirea și conform Mat. 22. 1-7 măresc numărul celor care formează Israelul lepădat.

Dar există și reversul problemei: oameni dintre neamuri, care fiind pe calea mântuirii, se leapădă de Domnul Isus Christos și caută să intre în Israelul împietrit. Ne-a fost prezentat în pildă omul care, la nunta marelui Dumnezeu, este găsit de stăpânul Etern fără haina de nuntă. Noul Testament ne spune că toți care s-au botezat în apă s-au îmbrăcat cu Christos: "Toți care ați fost botezați pentru Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos.", Gal. 3. 27.

În momentul în care cineva își exprimă dorința de a se converti la iudaismul ortodox (adică la religia oficială a Israelului împietrit), el va ajunge în fața unei comisii de rabini care îl întreabă dacă crede că Mesia a venit deja, dacă crede în Domnul Isus Christos. Dacă răspunde afirmativ, rabinii îi spun că el are o credință foarte bună pe care trebuie să o păstreze. Dar tot în acel moment, persoana respectivă tocmai a ratat șansa de a se converti la iudaism.

Dacă însă, persoana răspunde că nu crede în Domnul Isus Christos și că se leapădă de El, dacă spune că concepțiile pe care le-a avut până atunci au fost greșite, acel om este în principiu acceptat în iudaism. Dar în momentul în care un om s-a lepădat de Mesia, rămâne lepădat pentru totdeauna. Mesia în care credem noi, Biserica lui Dumnezeu, este Unul și Același - Fiu al Celui Prea Înalt - în care vor crede evreii și pe care ei îl așteaptă. Nu se poate ca cineva care în secunda unu se leapădă de Mesia, iar în secunda doi când a fost acceptat în cultul mozaic de comisia de rabini să primească exact pe același Mesia, dar în modul cum îl au acei evrei care au primit duhul de împietrire de la DOMNUL Dumnezeu. Prozelitul creștin, se leapădă de Mesia, în fața unei comisii de rabinii, iar pentru a se converti la iudaism acel om o face în mod conștient, în deplină cunoștință  de cauză. De aceea el nu-L mai poate primi sub nici o formă pe Mesia, deoarece s-a "dezbrăcat" de El.

Acest lucru este clar arătat în Biblie. Noul Testament arată că Biserica lui Dumnezeu este Logodnica, Mireasa și Soția lui Mesia:

- "O, de ați putea suferi puțintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiți-mă! Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.", 2 Cor. 11. 1, 2;

- " Apoi unul din cei șapte îngeri, care țineau cele șapte potire, pline cu cele din urmă șapte urgii, a venit și a vorbit cu mine, și mi-a zis: "Vino să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului!"", Apoc. 21. 9;

- Să ne bucurăm, să ne înveselim, și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit,", Apoc. 19. 7.

Pe de altă parte Legea și Profeții arată că în cazul în care doi soți se despart, și încep o altă viață de căsnicie cu altcineva între timp, ei rămân despărțiți și nu mai pot să se recăsătorească din nou:

- "Când cineva își va lua o nevastă și se va însura cu ea, și s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva rușinos în ea, să-i scrie o carte de despărțire, și, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece, și va putea să se mărite după un alt bărbat. Dacă și acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărțire, și după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă, moare, atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăși de nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, și să nu faci vinovată de păcat țara pe care ți-o dă de moștenire Domnul, Dumnezeul tău.", Deut. 24. 1-4.

- ""El zice: "Când se desparte un bărbat de nevasta sa, pe care o părăsește, și ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar și țara aceea spurcată? și tu, ai curvit cu mulți ibovnici, și să te întorci iarăși la Mine? – zice Domnul." –  "Ridică-ți ochii spre înălțimi, și privește: unde n-ai curvit? Te țineai la drumuri, ca Arabul în pustie, și ai spurcat țara prin curviile tale și cu răutatea ta!", Ier. 3. 1, 2.

În consecință, dacă în ce privește relațiile pământești, este o astfel de totală interdicție, cu cât mai mult despărțirea este definitivă în problema relației spirituale dintre un om și Domnul Isus Christos. Dacă cineva a rupt Noul Legământ prin faptul că aceea persoană s-a lepădat de Mesia este imposibil ca acel om să mai aibă o relație cu Fiul lui Dumnezeu, încercând să ajungă la El prin poporul israel.

Ruperea ireversibilă a relației cu Fiul lui Dumnezeu a acelor care renunță la Noul Legământ și care prin tăierea împrejur se convertesc direct sau indirect la iudaism este certificată în Biblie și prin binecuvântarea lui Esau. Se știe că patriarhul Isaac, fiul lui Avraam, a avut doi copii, întâiul născut Esau și pe Iacov. Esau fiind lumesc, și-a nesocotit dreptul său de întâi născut și l-a vândut pe un blid de linte fratelui său Iacov. Când a venit momentul binecuvântării, Isaac a chemat pe Esau, fiul său pe care-l știa întâiul său născut, și sub pretextul unei mese pregătite din vânat, dorea să-i dea binecuvântarea. În acel moment, Esau dacă ar fi fost un om drept, trebuia să-l informeze pe tatăl său că el de fapt și-a vândut dreptul de întâi născut și că acum fratele său Iacov are această calitate. Dar Esau a crezut că poate ignora faptul că s-a lepădat de dreptul de întâi născut și să-și însușească și binecuvântarea. Știm că DOMNUL Dumnezeu a vegheat și Isaac a dat binecuvântarea fiului său care a primit dreptul de întâi născut, adică lui Iacov. La fel stau lucrurile și în ce îi privește oamenii care se leapădă de Mesia și prin aceasta renunță la dreptul lor de întâi născut al lui Dumnezeu, căci prin Domnul Isus Christos ei aparțineau Bisericii întâilor născuți. Fiindcă și-au nesocotit dreptul de a fi întâiul născut al Celui Prea Înalt, astfel de oameni pierd dreptul la viața veșnică și binecuvântările aferente (vezi și [2/ Biserica întâilor născuți]).

Convertitul creștin la iudaism cel mai probabil în aparență va fi un bun evreu, respectând toate normele cultului mozaic. Dar la momentul nunții Fiului lui Dumnezeu, însăși Stăpânul Cel Prea Înalt își va verifica nuntașii. Și DOMNUL Dumnezeu știe cine s-a lepădat de Fiul Său și nu va accepta o astfel de ofensă. Aparentul convertit, omul care în sens spiritual s-a lepădat de Mesia va fi aruncat afară unde este "plânsul și scrâșnirea dinților".

Lepădarea de Mesia nu este doar în cazul când cineva care este creștin trece la religia mozaică și spune în fața unei comisii de rabini că se dezice de Fiul lui Dumnezeu. Această lepădare are aceleași efecte și în cazul în care cineva se convertește la o sectă a iudaismului sau la un curent al iudaismului diferit de iudaismul ortodox, unde condițiile de acceptare sunt mult mai laxe.


Capitolul III


Păcate de moarte


Motto: "Căci, dacă păcătuim cu voia,

după ce am primit cunoștința adevărului,

 nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,

ci doar o așteptare înfricoșată a judecății,

și văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiți.",

 Ev. 10. 26, 27

Este crucial să înțelegem corect aceste lucruri, deoarece lepădarea de Mesia după cum am văzut mai sus, este un păcat de moarte – omul respectiv va fi aruncat afară unde este "plânsul și scrâșnirea dinților".

În aceeași idee, Biblia spune: "Cine duce pe alții în robie, va merge și el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea și credința sfinților." Apoc. 13. 10. În acest verset nu este vorba de sclavie, de a face pe un om rob altui om. Este vorba de a duce pe cineva în robia păcatului și a morții. Deoarece, trebuie să recunoaștem faptul că într-un fel sau altul, în cadrul religiei iudaice a evreilor aflați sub influența duhului de adormire, există diverse "datini și tradiții strămoșești" care încurajează călcarea unor porunci în favoarea păzirii acestor datini. Prin urmare dacă cineva, un "manipulator spiritual", determină pe un om să se lepede de Mesia, adică îl duce pe acel om în robia păcatului și manipulatorul va merge în acea robie. Despre această categorie de manipulatori Domnul Isus Christos spune: "Isus a zis ucenicilor Săi: "Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin! Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât, și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să păcătuiască.", Lc. 17. 1, 2.

Am văzut în acest studiu două tipuri de păcate care duc la moarte – călcarea Noului Legământ cu lepădarea de Domnul Isus Christos și a face pe cineva să ajungă în robia păcatului.

O altă concluzie ce rezultă din această lucrare este pericolul generat de instabilitatea spirituală. Dacă cineva a intrat prin botezul în apă în Biserica lui Dumnezeu, nu are cum să găsească o altă “cale mai bună” de mântuire. Oamenii care intră în Biserica lui Dumnezeu, au garantată mântuirea și viața veșnică fără plată prin credință în Domnul Isus Christos. Tot ce trebuie să facem, este să rămânem în această stare de har și să creștem la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Mesia (Efes. 4. 13).

Apostolul Pavel ne sfătuiește: "ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire;" Efes. 4. 14.

Cel Atotputernic să ne păzească de manipulatorii spirituali, care "pescuiesc" sufletele ce nu sunt zidite pe stâncă (Domnul Isus este Stânca) și bâjbâie în plină zi, tot căutând o altă cale pentru mântuire. Sfinții lui Dumnezeu, din Biserica Sa, știu că nu există o altă cale spre viață veșnică decât prin Domnul Isus Christos, odată pentru totdeauna.

Bibliografie

1. VDC / BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ a VECHIULUI ȘI NOULUI TESTAMENT - Dumitru Cornilescu, 1921

2. Ilie Rendeș; Teodor Moț - Biserica întâilor născuți

De aceiași autori în Ediție de probă în anul 2016 într-un tiraj extrem de mic au apărut:

1. Ilie Rendeș; Teodor Moț - Porțile Ierusalimului

2. Ilie Rendeș; Teodor Moț - Textul legământului

AMEN!

Notă I.

Toate citatele sunt din Biblia traducerea Dumitru Cornilescu – notată în lucrările noastre VDC. În cazul unei alte traduceri, este specificată sursa exactă.

Notă II.
1. Posibil să existe unele inexactități stilistice și gramaticale. Exigentul internăut să fie încredințat de a noastră asiduitate privind îndreptarea lor;
2. Scopul nostru este de a prezenta articole, studii și monografii prin care vom baleia cât mai mult din problematica doctrinară a Bisericii lui Dumnezeu expusă în Biblie. Fiind vorba de o primă prezentare, ne rezervăm dreptul de a modifica, adăuga, corecta, schimba sau repoziționa materialele expuse cu scopul de se a asigura:
a. ) Consistența (coerență). Aceasta înseamnă că în finalul celor expuse nu vor exista contradicții, cum ar fi de exemplu că este la fel de bine dacă se păzește Sabatul și / sau duminica;
b. ) Completitudinea. Aceasta înseamnă că nu vom adăuga principii de credință inexistente în Biblie, cum ar fi de exemplu necesitatea de a adăuga noi sărbători în afara celor decretate de DOMNUL Dumnezeu în cartea Leviticul cap. 23;
c. ) Predictabilitatea. Desigur, nu vom putea analiza toate informațiile din Biblie; autorii vor expune ceea ce consideră a fi mai important și strict necesar. Este posibil ca din diverse cauze această prezentare să fie întreruptă. Predictabilitatea înseamnă că preluând o temă / idee /informație din Biblie, care nu a ajuns să fie prezentată de noi, ea își va găsi perfect locul în sistemul ce va exista, fără a fi nevoie de a-l reorganiza în întregime sau de a face altul nou;
d. ) Suntem conștienți de limitarea noastră ca oameni, atât în ceea ce privește cunoașterea, cât și înțelepciunea. Vom preciza unde demersul nostru se oprește la frontierele actuale ale cunoașterii umane, de exemplu explicarea stării de necurăție dată de Legea lui Dumnezeu este strâns legată de medicină. Conștientizăm că rezolvarea unor probleme se poate face numai în cadrul unui meta-sistem. De exemplu, nici modelul creaționist și nici modelul evoluționist nu poate fi demonstrat că este adevărat. Putem accepta prin credință unul dintre ele, precizând că noi suntem în totalitate și exclusiv ancorați în creaționismul biblic.
3. Ne rezervăm dreptul de a expune aceste materiale și în alte locuri și pe alte suporturi de prezentare în scopul propășirii lucrării DOMNULUI Dumnezeu;
4. Dreptul de autor se reduce la prezentarea exactă a sursei și autorilor, aceasta deoarece noi ne asumăm numai ceea ce am prezentat și scris, nu și referințele / citările inexacte și răuvoitoare;
5. Sistemul care-l prezentăm nu este obligatoriu de însușit. El este "o unealtă" pe care cei care doresc și caută viața veșnică s-o poată folosi în demersul lor. Numai Biblia este desăvârșită, fiecare om este direct responsabil de modul cum se conformează Sfintei Scripturi și nu de însușirea unui anumit sistem doctrinar de credință;
6. Ne exprimăm profunda convingere că oricine dorește, are dreptul și libertatea să poată avea altă credință și alt mod de a înțelege și de a căuta drumul spre Împărăția lui Dumnezeu. Între multele alte sisteme de credință expuse, acesta este acel pe care autorii îl consideră singurul valabil pentru Biserica lui Dumnezeu;
7. Nu dorim să ofensăm alte credințe și pe cei care împărtășesc alte sisteme de valori. Asigurăm pe toți oamenii iubitori de pace de profundul nostru respect față de ei și considerăm valabil principiul enunțat de Mesia de a ne iubi nu numai aproapele, dar și vrăjmașii. Dacă în materialele noastre vor fi prezentate unele contradicții și dezacorduri cu doctrina altor confesiuni și denominațiuni este doar pentru a clarifica poziția noastră și în nici un caz de desconsiderare sau lezare a credinței altora. Având în vedere că și în sistemele doctrinare care există deja se întâmplă situații prezentate mai sus, mulțumim pentru înțelegere și toleranță.

Utvin (Timișoara), România, de Sărbătoarea Azimelor - 3 apr 2018 / 18 Nisan 5778
A redactat și postat pentru portalul http://www.melhisedec.ro,
umilul și netrebnicul rob al DOMNULUI Dumnezeu și al Fiului Său, Domnul Isus Christos, Teodor Moț.

Dumnezeu să binecuvânteze Biserica Sa - Mireasa Mielului!
Dumnezeu să binecuvânteze poporul Său Israel!
Dumnezeu să binecuvânteze pe toți cei scriși în Cartea Vieții!
Dumnezeu să binecuvânteze România și pe români!
Dumnezeu să binecuvânteze toate popoarele iubitoare de pace!
                                                                                                       AMEN

Postat de MOT TEODOR la 21/04/2018 0 Comentarii · 89 Vizualizări · Imprimă

Comentarii
Te rog conectează-te pentru a vedea comentariile.

Postează comentariu
Te rog conectează-te pentru a posta un comentariu.

Evaluări
Evaluarea este disponibilă doar membrilor.

Te rog conectează-te sau înregistrează-te pentru a vota.

Nu au fost postate evaluări.

Copyright © 2009-2017 / 5769-5777 melhisedec.ro
6568623 vizite unice Powered by PHP-Fusion