"Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o" Exodul 20:11
Cugetarea zilei
"Încă de la început, Sabatul a fost conceput pentru a face posibilă comunicarea sfântă dintre Dumnezeu și om."
Aici putem posta diferite meditații personale sau materiale de acest fel ce le citim din diferite surse.
Dacă e creație personală sau are alt autor, sau nu cunoașteți autorul vă rog să specificați la sfârșit. Mulțumesc.
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între: a fi amabil, a nu răni oameni și a-ți susține părerile. - O.P.
Ovidiu, esti plin de surprize.Hai sa sparg eu gheata cu o creatie personala.
Îndoiala
Cobor în suburbiile ființei
Unde scheletele visurilor apuse
Nu-mi mai sunt de nici un folos!
Sunt singur,
Doar eu și cu îndoiala
Ce pe furiș s-a cuibărit în suflet.
Nu, nu mai pot avea încredere în nimeni!
Și, totuși, Tu, chiar și aici
Dorești să fii prieten cu mine.
Sa luptam pentru credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna!!!!!
Mi-am scotocit printre lucruri pe aici și am dat de câteva fraze ce-mi plac. O să vi le împărtășesc și vouă: Omul este irațional, ilogic, egocentric, N-are importanță, tu iubește-l!
Dacă faci bine, vor spune că ai scopuri ascunse, egoiste, N-are importanță, tu fă acel bine!
Dacă-ți atingi propriile țeluri, Vei găsi prieteni falși și dușmani adevărați, N-are importanță, tu luptă-te!
Binele pe care îl faci, mâine va fi uitat, N-are importanță, tu să-l faci! Onestitatea și sinceritatea, te fac vulnerabil, N-are importanță, tu fi deschis și cinstit!
Ceea ce ai construit ani în șir, poate fi distrus într-o clipă, N-are importanță, tu să construiești!
Dă lumii ce ai mai bun în tine și lumea te va lua la bătaie, N-are importanță, tu dă ce ai mai bun în tine!
"Maica Tereza" Calcutta
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între: a fi amabil, a nu răni oameni și a-ți susține părerile. - O.P.
Zbor spre inaltimi . . .
Am doua aripi impletite din credinta...
Ma inalt si zbor spre infinit .
Cu bucuriea Duhului Sfant in suflet,
Ating curcubeul si culeg cele mai frumoase culori pentru a desena Paradisul...
Ce ciudat!Cineva ma ajuta,ma inalta si vad splendoarea vesniciei...
Inima mea bate cu putere,simt mirosul florilor si ciripitul pasarelelor,susurul apei ce curge,iar Pomul Vietii plin cu roade...
Ating frunzele si ma VINDEC de toata suferinta,iar lacrimi nu mai sunt...
Ma intorc cu gandul la tata si rup o frunza sa i-o pun pe rana,dar el imi spune:
Las-o,pentru mine aceasta rana aici jos este o binecuvantare!
Dar,tata,pe mine ma doare vazandu-ti suferinta.
Daca-i sti,fata mea...,acum sunt aur curat si uite si eu ma inalt...
Tata,ai o aripa franta,asa tu,nu poti zbura!
Ba da,fata mea...priveste,sunt atat de usor,ca un porumbel si in zborul meu,nu ma tem ca as putea sa gresesc caci Duhul Sfant ma inalta!
Simona Staicu
Ma voi lasa influentata numai de Dumnezeu si . . .voi invata numai de la Hristos!
Symy, sufletul meu impreuna cu cel al sotiei au vibrat la citirea acestui minunat eseu.Te cert, insa, de ce nu ne spui cine este autorul acestuia?Parca asa era regula scrisa de Ovidiu.
Sa luptam pentru credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna!!!!!
Versuri descoperite recent, pe holurile unei școli ... o lecție de autocunoaștere ...
În ziua în care m-am iubit cu adevărat
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește ... Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește ... Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste ... Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul r30;
Astăzi, știu că aceasta se numește ... Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic ... Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește ... Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește ... Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate și mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit ... Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul și să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste ... Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înșela și dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
și toate acestea înseamnă ... Să știi să trăiești cu adevărat.
(Poem scris de Charlie Chaplin)
Paseam pe malul marii,ascultand vuietul valurilor si glasul pescarusilor,
Era atat de frig ,asa cum era si inima mea.
In mintea mea,un gand rebel nu-mi dadea pace:
Nu,nu se poate sa fie adevarat,
Chiar ea sa nascoceasca aceste lucruri despre mine?
Da,acum inteleg atitudinea fratilor mei,
Ei considera ca ce a spus ea este adevarat.
Oare...pentru ce a facut acest lucru?
Ca sa-mi strice imaginea,ca sa ma murdareasca?
Marea se agita,iar valurile ei se inaltau amenintator spumegand de furie.
Inima mea era la fel,insa Duhul Sfant imi veni in ajutor mangaind-o,
Trista si ranita se linisti pe moment.
Priveam cerul inourat si lacrimi incepu sa-mi curga pe obraji,
Erau calde,ca iubirea mea fata de cea care ma vorbise pe nedrept.
In mintea mea confuza aparu o sclipire,o raza de soare...iubire,iertare!
Dar,ce greu imi este sa trec peste....simteam o lupta launtrica intre partea spirituala
Si cea a firii,doua forte opuse,care luptau una impotriva celeilalte,
O rafala de vant ma trezi la realitate... ,glasul Duhului Sfant imi sopti usor:
Isus a fost nedreptatit si a tacut,a iertat,iubind pana la sacrificiu,trebuie sa-I urmezi exemplu.
Dar firea orgolioasa si ranita nu se lasa: nu ,nu este drept ce mi se intampla!
Duhul insista:
Traieste-ti clipa ca si cum ar fi ultima!
Ploaiea se opri brusc si cu ea vantul inceta sa mai bata cu putere,
Iar marea se linisti,seninul zarilor aparu la orizont.
In acel moment am inteles ca pot muri oricand si in inima mea domneste ura.
Trebuie sa iert si sa iubesc in orice vreme ,
Doar traim in ANOTIMPUL IERTARII. -Staicu Lucica
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
am gasit aceasta scrisoare intr-o revista crestina cred ca merita citita !
Dragul meu tată...
Dragul meu tată, încă de la început vreau să-ți spun cât de încântată sunt atunci când te văd la biserică în față, atât de puternic, că tu ești tatăl meu. Ești un om scump și te iubesc. Îmi place de tine și îmi place când ești și acasă și bine dispus, dar aceasta se întâmpla atât de rar...
De când am început să înțeleg lucrurile, știam că eu am un tată care este plecat ori la serviciu, ori la biserică. Veneai seara atât de obosit și stresat, încât atunci când ne vedeai, ne trimiteai la culcare. Mami, atât de epuizată cu toată casa "în spate", nu avea timp de noi. Mereu cu probleme, să plătească cheltuielile, ba să meargă acolo sau dincolo, ba nu avea bani suficienți etc... era tot atât de stresată, încât peste zi ne dădea de mâncare și ne trimitea în stradă să nu mai stăm în calea ei.
Ai clădit biserici mari și frumoase, cu care orașul se poate mândri, dar nu ți-ai făcut timp să clădești nimic în sufletele noastre - copiii tăi.
Pe când colegii de școală mergeau cu părinții la "iarbă verde", noi trebuia să stăm acasă, deoarece tatăl nostru era la biserică.
Nu pot uita nici lacrimile mamei mele care adesea îi curgeau pe obraji. Nouă nu ne spunea frământările ei, căci înțelegeam, iar tu erai atât de departe! Iar când veneai, erai așa de obosit, că adormeai în timp ce ea încerca să-ți spună ceva. Jignită în felul acesta, a ales tăcerea. Este o femeie puternică, care poate să se ocupe de treburile casei, dar adesea dezechilibrată și deorimată. Dacă ți-ai fi făcut timp din când în când să o ridici la linia de plutire, ar fi trecut mult mai ușor peste greutățile vieții.
Acesta este trecutul, dar privesc în prezent. Fiecare am crescut și am fost educați de grupul nostru, colegi, prieteni, profesori, foarte diferiți în concepte. Astfel, am ajuns să nu ne mai înțelegem, iar lucrul cel mai greu este că fiecare plânge în colțul lui, fiecare se simte neînțeles și singur, cu răni adânci în suflet, diferă doar felul rănii. Cine va lega aceste răni? Mami se confruntă cu răni vechi și adânci, din care curge sânge, pe care-l văd în fiecare privire descurajată și obosită, atunci când meditează.
Atunci când ți-am spus cu ce ne confruntăm, ai început să ne povestești de suferințele tale din copilărie și că ne-ai oferit material lucruri pe care nu le aveai tu, dar noi ne confruntăm cu altfel de probleme, care pe vremea copilăriei tale erau doar basme.
Ceea ce văd, ca și copil, că lipsește în casa este protecția! Lipsești tu, tati..
o scrisoare trista la care nu cred ca ai ce sa spui ......dar poate fi un semnal pentru fiecare tata .
Ce anume învață copilul tău ?
Dacă un copil trăiește în mijlocul criticilor,
Învață și el să condamne.
Dacă trăiește într-o lume ostilă,
Învață să se războiască.
Dacă trăiește înconjurat de fricoși,
Învață și el să se teamă.
Dacă un copil trăiește în veșnică milă,
Învață să se autocompătimească.
Dacă trăiește între cei ce l-au râs,
Învață să fie timid.
Dacă un copil trăiește între geloși,
Învață ce înseamnă invidia.
Dacă un copil trăiește cu veșnice învinovățiri,
Învață să se simtă vinovat.
Dacă un copil trăiește cu încurajare,
Învață să aibă încredere.
Dacă un copil trăiește între cei înțelegători,
Învață și el să fie răbdător.
Copilul care este lăudat,
Învață, la rându-i, să aprecieze.
Dacă un copil trăiește înconjurat de iubire,
Învață să iubească și el.
Dacă un copil trăiește între cei ce-l aprobă,
Învață să se placă pe sine însuși.
Dacă cei din preajmă îi acordă recunoașterea,
Copilul învață că este bine să ai un scop.
Dacă trăiește într-un mediu ce dăruiește,
Copilul învață ce este generozitatea.
Dacă un copil trăiește între cei cinstiți și sinceri,
Învață ce înseamnă adevărul și dreptatea.
Dacă copilul trăiește sentimentul siguranței,
Învață să aibă încredere în sine.
Ce anume învață copilul tău?
de Dorothy Law Nolte
Deconectat
RE: Creații literare
Moderator3 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
8349. Postat la 11/02/2011 20:03 - 5229z9h10m
Sora viorica m-a rugat să mut eu postarea din motive tehnice...
Viorica a scris:
IDEALISM
Nu-ți fă iluzii, ca să n-ai deziluzii.
Dacă ni s-ar împlini toate dorințele, ni s-ar
înmulți necazurile, ca în cazul regelui care a dorit
ca toate lucrurile să devină de aur,
dar a conștientizat că în acest caz,
ar muri de foame!
Între lucrurile mărețe pe care nu le putem face și
fleacurile de care nu vrem să ne apucăm,
exista pericolul de a nu face niciodată nimic.
REALISM
Când îi aud pe unii spunând: rViața este grea!r1;,
îmi vine mereu să-i întreb: rÎn comparație cu ce?r1;
Toți trebuie să știm că necazurile și greutățile
sunt trimise în viața noastră ca să ne învețe lecții
pe care nu le-am putea învața prin alte metode
Nu toate temerile sunt rele. Multe dintre ele
sunt naturale și binefăcătoare vieții. Frica de
Dumnezeu, frica de foc sau frica de curentul
electric sunt necesare și duc la un trai fericit.
Dumnezeu poate face totul,
dar El nu începe de obicei,
decât după ce noi ne-am dat toată silința
Dragostea este așa cum ți-o închipui: adevărată. Ea niciodată nu blestemă, doar binecuvântează.
Dragostea inspiră credință celui ce-o are și-o simte; ea este de fapt un dar oferit fără plată, este ca și o evanghelie ce poate fi citită, auzită și văzută de oricine.
Dragostea nu este fățarnică. Ea s-a arătat în modul cel mai glorios pe Golgota. Dragostea înseamnă Golgota și har și poartă un nume: Isus.
Dragostea nu judecă. Ea este lumină și miracol, lucește ziua și noaptea, oriunde.
Dragostea prețuiește puritatea trupului și a sufletului. Ea dă putere inimii firave, pentru că oferă și primește.
Dragostea se aseamană cu roua, care înviorează petalele adormite, și cu soarele, care încălzește pământul.
Dragostea vorbește în șoaptă, ca și cum ar vrea să îți destăinuie cel mai mare secret. Ea tace când forța inimii o cere, nu țipă ca pescarușii ce zboară deasupra apelor învolbutate.
Dragostea este una: inconfundabilă, sensibilă, pură... Ea dă sens vieții și face din fiecare zi o floare care răspândește un parfum unic.
Dragostea este - ați ghicit - este în noi. O arătăm?
Sunt un călător
Din lunga noapte a neființei
Ce luat-am pentru o clipă fiintă
În scurta, tumultoasa, primă, zi
Pentru ca apoi să cunosc
Cumplita beznă a nopții
Ce se află între cele două
Disproporționate zile.
Ah... și totuși, sper
Să reînviu în senina,
Eterna zi a veșniciei.
Iancu Avram Marius
[b]Sa luptam pentru credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna!!!!!
În fond, e tristă,
Galben de palidă viața.
Doar fardul carnavalurilor,
Petrecerile deșănțate,
Pun stavilă privirii noastre.
Dar atotputernicul timp
Va spăla în curând
Masca irealului,
Lăsând la vedere
Golul spiritual.
Am încercat să pun o clipă-n cui
Pentru a ramâne veșnic acolo.
Însă tăvălugul istoriei
A și trecut peste ea.
Este...franjuri.
Iancu Avram Marius
Sa luptam pentru credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna!!!!!
Deconectat
RE: Creații literare
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
9583. Postat la 20/03/2011 21:58 - 5192z7h14m
Ce diferenta intre Calatorul tau si.........Calatorul meu.
Sunt calatorul care
Il caut pe Isus.
Prin vai, in munti , pe mare
Pasii m-au condus
Umbland m-am ratacit.
E noapte-n jurul meu.
Oh! Cat am obosit
Si mersu-mi este greu.
Te-am intalnit pe tine.
La umbra si racoare
Sa ma conduci straine
Nu esti, tu, oare?
Acum ca te-am gasit
Condu-ma ,tu, la El
Arata-mi in sfarsit
Unde-I, Emanuel!
Cele patru piersici
Odată, un țăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineața la el și i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-și vadă de treburi și să-și împartă ziua cum cred ei de cuviință. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toți patru în tindă și l-a întrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta ?
- Ce să fac, tătucă, am mâncat-o și-ți mulțumesc. A fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, l-am plantat în spatele casei, am udat locul și nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos și roditor.
- Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar.
- Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai făcut cu piersica ta ?
- Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă și fragedă ...
- Și apoi ?
- Păi, am aruncat sâmburele și m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că "lacomul mai mult pierde și leneșul mai mult aleargă".
- Dar ție ți-a plăcut piersica, a fost bună ? - l-a întrebat țăranul și pe cel de-al treilea fiu al său.
- Nu știu.
- Cum nu știi, da' ce-ai făcut cu ea ?
- Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg și am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o să ajungi mare negustor, dar ai grijă că nu toate sunt de vânzare în viață; mai ales, nu ceea ce ai primit de la părinți.
În sfârșit, țăranul l-a întrebat și pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toți.
- Dar ție ți-a plăcut piersica ?
- Nici eu nu știu, tătucă.
- Cum, și tu ai vândut-o ?
- Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, și i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea și mi-a mulțumit din suflet.
Cu lacrimi în ochi, tatăl și-a luat copilașul pe genunchi și i-a spus:
- Nu știu ce te vei face tu în viață, dar știu că, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun creștin și asta e tot ce contează. Anonim
"Adevarul.. n-are nevoie de aparare. Cum n-ai sa invelesti soarele intr-o patura ca sa-l feresti, tot asa si adevarul. Lasa-l sa lumineze." Richard.W
Deconectat
RE: Creații literare
cautatorul (detalii numai pentru membrii conectaţi)
9902. Postat la 30/03/2011 12:59 - 5182z17h13m
Cautatorul
Intr-o zi pe internet
Am intrat sa ma destept
Si in timp ce bintuiam
Cautator eu deveneam .
Si in timp ce clic faceam
Melhisedec ma chema
Am intrat si am citit
Pan-am zis sa ma implic.
Stati putin ca am de zis
Opinia mea in scris
Aici vad ca-i o multime
Oameni multi din asta lume.
Apostoli si adventisti
Sambatari, penticostali
Se avanta se salute
Si apoi pornesc la lupta. (lupta o inteleg ,discuti amicale)
Tari opini,dar se scoate
Adevaruri minunate
Fiecare cu opinia
Utea-sa vine lumina.
Acest sait este vegheat
De moderatori cu stat
Cand intra si posteaza
Lumea o disciplineaza.
Daca regula-m calcat
Eu voi fi acum barat.
Deconectat
RE: Creații literare
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
9923. Postat la 31/03/2011 09:07 - 5181z21h5m
Se-aud
Se-aud pașii, Tăi, Isuse.
Pe alb nor se-aud venind.
Aripi, îngerii-și deschise.
Să Te poarte-n imn cântând.
De mii de ani așteaptă
Popoarele, cu dor suspină.
Credința este coaptă.
Vino! Mângâie și alină.
Trâmbița ne scoală.
Din ocean sau mare,
Din glie sau smoală,
Din cenușa sau sare.
Pe rug de-ai fost ars,
Sau pe roată tras.
Vei fii înviat
La cer ridicat.
Poporul cel viu rămas.
Răpiți, spre cer se-ndreaptă.
Pamâtule, te las.
Domnul m- așteaptă.
Deschid fereastra la ivirea zorilor,
Cuprind cu privirea zarile,
Respir adanc mireasma florilor,
Privesc miscarea norilor.
Ascult ciripitul pasarelelor
Si murmurul izvoarelor,
Strigatul bland al mamelor,
Si glasul zglobiu al copiilor.
Simt o bucurie si o pace divina,
Vibrez ca o struna
Manuita de un brav Dirijor,
Cant cu sufletul o cantare de dor.
Ce imagini de Eden se desfasoara...
In mintea mea de om muritor.
Pastrez cu credinta
Nadejdea aceasta si acest tablou.
Tind cu toata fiinta mea dupa eternitate,
Chiar daca aici traiesc clipe haine
Eu stiu ca voi trai o vesnicie de bine,
Chiar daca traiesc aici nedreptate
Stiu ca Dumnezeu imi va face dreptate.
Visez intalnirea cu al meu Creator...
Eu, ma inalt catre ceruri usor,
El ma asteapta cu drag pe nor .
Eu, ma plec cu recunostinta in fata Lui...
El, ma ridica usor,
Si-mi sopteste cu glas iubitor:
,,Vino la Mine, copil ascultator!"
Lucica Staicu-Roma
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Creații literare
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
10095. Postat la 04/04/2011 09:44 - 5177z20h28m
Nu te juca
Nu te juca cu Dumnezeu.
Zicând că-i greu, că-i greu.
Cu toate că e foarte sus.
E si cu tine- 'ndeajuns.
Nu te juca cu Isus al tău.
Spunând că nu e , Dumnezeu.
Primește-L, plânge-I rana Sa.
În cruce, te-a dus pe Golgota.
Nu te juca cu Duhul Sfânt.
El pentru tine-i pe pământ,
Lucrând in piatra-ți colțuroasa,
Să fi o stea- 'mpărătească.
... 