Stimate frate Ionică: sunteţi de atâta timp pe portal... încă nu ştiţi care e diferenţa între un subiect de studiu şi Chat ?? Chiar nu găsiţi subiectele care sunt deschise despre sărbătoarea Paştilor sau vi se pare mai nostim să umpleţi toate subiectele ala-n-dala cu recomandări despre blogspot-ul ce-l scrieţi? Aţi uitat că nu este permisă reclama pe portal către site-uri străine ?
Of, oare unde e adevărul ăsta între inconştienţă şi rea voinţă??
V-aţi plâns nu demult că v-au şters moderatorii unele postări.. dar nu vedeţi unde şi ce scrieţi ? Eu mă mir că nu v-au sancţionat la atâtea abateri similare de la regulament.
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între: a fi amabil, a nu răni oameni şi a-ţi susţine părerile. - O.P.
Îmi pare rău, nu am idee ce s-a putut întâmpla. Probabil a fost vreo eroare tehnică. Eu unul nu ştiu nimic.
O să-i întreb pe colegii moderatori dacă au şters ei cumva postarea, dar plec de la premiza că a fost o eroare tehnică.
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între: a fi amabil, a nu răni oameni şi a-ţi susţine părerile. - O.P.
Şhalom tuturor!
Dragii mei,
Pentru a evita orice înţelegere greşită asupra postărilor mele, vreau să vă asigur că temele biblice pe care le-am tratat pot constitui un fundament solid pentru evaluarea şi autocercetarea noastră. Studiez Biblia din anul 1991 şi niciodată nu am blamat-o. Cu timpul mi-am dat seama tot mai mult că nu ne putem testa dacă suntem în credinţa biblică, dacă nu avem un text redat corect al Sfintelor Scripturi. Poate că aici nu am fost suficient de explicit. M-am aplecat mai mult asupra acestui aspect, odată ce internetul a făcut posibilă accesarea multor informaţii ce vizau textul biblic şi poate că o anumită grabă m-a făcut să nu prefaţez destul de convingător ceea ce mă preocupa şi de ce ... Poate despre asta voi scrie detaliat mai încolo.
Ceea ce vreau să vă scriu acum este că în comunităţile în care Biblia este crezută şi are valoare, iar prevederile Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi sunt aplicate în vieţile oamenilor, comunităţile au mult spor, folos, sunt prospere, sănătoase şi fericite. În schimb acolo unde nu, creşte numărul addicţilor şi al răului de tot felul, a divorţurilor, a violenţelor, a sinuciderilor şi a tentativelor de suicid, a criminalităţii şi a celor ce nu pot sau nu doresc să se autoântreţină, să întemeieze o familie, să facă copii sau să aibă grijă de membrii familiilor. E o coincidenţă sau cartea aceasta - Biblia - are ceva supranatural? Pentru mine este evident că ea conţine Cuvântul lui Dumnezeu, adresat întregii omeniri.
Cine o citeşte şi o studiază direct şi caută cu pasiune să o înţeleagă - pentru a împlini voia lui Dumnezeu, va fi binecuvântat.
Werner Keller, în cartea sa numită The Bible As History - Biblia Ca Istorie (Şi Totuşi Biblia Are Dreptate (varianta în română a cărţii) scria următoarele:
Având în vedere abundenţa de dovezi autentice, precum şi efortul
scepticismului care din secolul al XVIII-lea încearcă să desfiinţeze Biblia, nu-mi rămâne decât o singură concluzie îndreptăţită: Biblia are totuşi dreptate. (Hamburg, Septembrie 1955)
În urmă cu doar câteva zile, am fost invitat la o bisercă de credincioşi dintr-un sat de la poalele Apusenilor, care se tot împuţinează an de an. Unii doreau ca să aplice unele schimbări, văzute la alte biserici, care a erodat şi mai mult unitatea şi a scăzut şi mai mult numărul de membrii. Ce ne uneşte? Ce ne desparte? Ce avem de corectat? Biblia arată clar răspunsurile la pasajul din Efeseni 4:2-3
cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii.
Orice alt mijloc este artificial. Spunea un frate păstor de acolo că fraţii ar trebui să elimine nişte câtări, ce s-au cântat atunci acolo, deoarece conţin câteva fraze care contrazic Biblia, cum ar fi de exemplu o cântare care spunea că magii l-au văzut pe pruncul Isus în iesle, deşi Biblia arată că magii l-au văzut pe prunc în casă... Deşi ce se spunea era adevărat, evident că s-a creat o atmosferă de jenă şi tensiune, ceea ce putea fi evitat dacă acea carte de câtări era revizuită. Nu cred că eliminarea unor cântări îndrăgite ar fi soluţia, ci revizuirea, adică corectarea lor. În timpul predicii, o soră mai în vârstă a luat repede Biblia ca să arate unei surori mai tinere de lângă ea (aceasta fiind soţia mea) că Biblia arată odată aşa şi odată aşa naşterea pruncului. După adunare, am încercat să văd cum a înţeles soţia mea situaţia, de ce odată Biblia vorbeşte aşa şi odată aşa. În mod interesant, prima ei reacţie a fost indignarea, faţă de mine, crezând că resping opinia acelei surori şi cu greu am putut să o calmez şi să îi arăt, de ce odată Biblia spune aşa şi odată asa. Când a înţeles în sfârşit că păstorii l-au văzut pe prunc în seara naşterii, iar magii după ce pruncul a fost dus în casă, probabil, după un timp mai îndelungat, nefiind vorba de aceeaşi zi a naşterii (care pentru unii pare aşa), soţia mea s-a înseninat. Spunea: pai am văzut aşa şi aşa, pentru că nu am citit TOT CAPITOLUL. Tocmai asta spunea şi fratele păstor: ar fi bine ca în preajma evenimentelor naşterii să se citească toate capitolele ce vorbesc despre naştere.
Am putea să ne înţelegem mult mai bine dacă nu ne-am grăbi. Sărind pe Biblie, nu pentru clarificare, ci pentru a-l plesni pe celălalt, greşim.
Ceea ce îmi doresc şi mie şi vouă este ca să ne îmbrăcăm cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-ne unii pe alții în dragoste și căutând să păstrăm unirea Duhului prin legătura păcii. Slăvit să fie Dumnezeu pentru toate, în numele Fiului Său, Isus Hristos. Amin.
Fiţi binecuvântaţi!
"Niciunul dintre cei rai nu va intelege" Daniel 12:10
Şhalom tuturor!
Dragii mei,
Aş dori să închei, spunându-vă de ce mă preocupă acurateţea (exactitatea) textului Bibliei şi de asemenea, de ce ar trebui să vă preocupe şi pe voi. Deoarece voi fi mai lung, pentru a putea fi înţeles cât mai bine, nu voi finaliza postarea acum.
Azi nu trebuie să cunoşti neapărat greaca sau ebraica, pentru a constata dacă Biblia ta este tradusă corect sau nu. Ceea ce îţi trebuie este un site biblic interlinear.
Vă dau un exemplu:
Matei 28:6 Nu este aici, pentru că a fost înviat [2], după cum a spus. Veniţi, vedeţi locul unde era pus el.
7 Şi mergeţi repede şi spuneţi ucenicilor săi că a fost înviat [3] dintre cei morţi. Şi, iată, el iese în calea voastră; îl veţi vedea. Iată, v-am spus.
[2] [3] Verbul de la versetele 6 şi 7 este la diateza pasivă o68;γέρθη, în cazul de față așa-zisul pasiv divin care arată că Domnul Isus a fost înviat de către Dumnezeu Tatăl.
Redarea nu am propus-o eu, ci un traducător român, care a cunoscut bine limba greacă. Ceea ce pot face eu este să mă duc la dicţionarul de pe siteul interlinear şi să verific dacă verbele în cauză sunt sau nu la diateza pasivă. La fel de bine putem verifica şi evenimentele istorice importante din viaţa bisericii universale, dacă ne procurăm enciclopedii ce tratează istoria religiei sau istoria bisericii.
Din biografia mea, nu pot să spun că aş cunoaşte limbile textelor Bibliei (ebraica, aramaica şi greaca), însă întotdeauna am fost captivat de istorie, fiind din felul meu un om foarte curios, de mic copil fiind abonat la o bibliotecă. Iată de ce în timpul şcolii aveam note mari la istorie şi geografie, ceea ce m-a făcut să învăţ pentru a intra la facultatea de istorie. Din păcate, în ultimul an de liceu am avut un accident, ceea ce m-a scos pentru un timp din şcoală şi m-a influenţat oarecum să nu termin liceul. Cu toate acestea, interesul meu faţă de istorie a rămas şi cu timpul am devenit, cum s-ar spune, un istoric autodidact.
Pentru a-mi acoperi zona interesului meu de cunoaştere, am vizitat diferite biblioteci şi m-am abonat la Biblioteca cultului Creştinii După Evanghelie. Aici am făcut cunoştinţă cu un membru al Bisericii Adventiste, care m-a iniţiat în aparatul comparativ textual al Bibliei, acesta fiind un domeniu în care se cercetează manuscrisele.
Când a apărut internet caffe în România, cineva din afara ţării m-a invitat pe un grup de studiu al Bibliei pe internet, şi am fost foarte zelos aici în a coresponda pe teme biblice. În acest grup, care era interconfesional şi internaţional, am descoperit multe şi am avut acces la multă informaţie, în multe limbi, mai ales după ce apăru-se Enciclopedia Liberă Wikipedia.
Deoarece în acest grup se discuta şi despre acurateţea textului Bibliei, un frate a prezentat un document online scris de un călugăr catolic, care se intitula Credibilitatea Evangheliilor, cartea fiind apărută sub tipar în anul 2001. Cercetători de seamă a manuscriselor, cum ar fi J.J. Griesbach (1745 la 1812), au clasificat manuscrisele în familii, deoarece ele prezintă unele variații (redări diferite). Pe baza diferențelor dintre ele, familiile de manuscrise au fost denumite după zone geografice: alexandrine, occidentale, orientale (siriace sau cezariene) și bizantine.
În cartea de care vă scriu, apărută în 2001, autorul catolic susţinea că cel mai fidel text al Noului Testament este transmis în familia bizantină a manuscriselor. Acesta mai este numit şi Textul Tradițional, Textul Ecleziastic, Textul Constantinopolitan, Textul Antiohian sau Textul Sirian, fiind unul dintre principalele tipuri de text. Textul Noului Testament al Bisericii Ortodoxe Răsăritene și Textul Patriarhal se bazează pe acest tip de text. Este forma găsită în cel mai mare număr de manuscrise supraviețuitoare ale Noului Testament grecesc.
Autorul catolic scria că celelalte tipuri de familii stilizau textul. Stilizarea textuală se făcea prin omiterea sau adăugarea unui cuvânt sau pasaj sau înlocuirea unui cuvânt sau pasaj cu altul.
Cercetătorii au constatat că cele mai rele stilizări s-au comis în perioada de înainte de anul 200, în bisericile aservite mişcării gnostice, faţă de care unii lideri creştini din secolul II au luat atitudine şi apoi Conciliul de la Antiohia din 267 a dispus aruncarea lor din biserici (fiind aruncate cu sutele în bisericile din Orient) şi înlocuirea lor cu Textul aprobat la Conciliul de la Antiohia.
Deoarece discuţiile pe text au continuat şi după acest Conciliu, împăratul Constantin Cel Mare l-a însărcinat pe Atanasie din Alexandria să producă Biblii după textul din Alexandria, deoarece textul aprobat de Conciliul de la Antiochia era văzut ca antitrinitar şi minoritar, la dezbaterea şi aprobarea căruia au participar doar 50 de episcopi. După ce relaţiile dintre cei doi s-au răcit, împăratul l-a însărcinat pe Eusebiu de Cesareea (d. 340) să producă o versiune împăciuitoare, prin care se dorea pacificarea bisericii aservite mişcării gnostice cu biserica după ritul Consiliului Antiohian.
Iată de ce, la ora actuală avem în biserici Versiunea Împăciuitoare şi nu Vesiunea Antiohiană (moştenită de la biserica apostolică).
Deşi versiunea Antiohiană din 267 s-a pierdut între timp, au rămas totuşi câteva ecouri, care şi azi le răsună în urechile istoricilor eclesiastici (bisericeşti).
Voi reveni cât de curând, dacă binevoiţi a mă accepta în continuare şi dacă Dumnezeu îmi va permite. Slavă Lui în veci pentru toate! Amin.
Vă salut cu mult respect.
Dumnezeu să vă binecuvânteze, în numele Domnului şi Mântuitorului nostru Isus!
"Niciunul dintre cei rai nu va intelege" Daniel 12:10
Şhalom tuturor!
Dragii mei,
Sunt multe de scris, dar mă voi limita la expunerea pe tema unui singur verset, ca încheiere. Vă cer şi de data aceasta voia, răbdarea şi atenţia voastră. Eu n-am căutat faima, ci adevărul, muncind cu zor uneori zi şi noapte. Nici nu cred că descoperirile şi prezentările mele ar submina Biblia sau credinţa cuiva, deoarece nici credinţa mea nu a fost afectată de ele, din contră, am înţeles mai bine Biblia. Săpând mai adânc, am ajuns la cunoştinţa a trei concilii importante de înaintea Conciliului de la Niceea (325), Conciliul de la Roma (144), Conciliul de la Smirna (245) şi Conciliul de la Antiohia (267), toate având legătură cu respingerea gnosticilor, numiţi doceţi şi patripassieni sau maniheişti.
Falsificând textele Sfintelor Scripturi, gnosticii au introdus foarte şmecher o altă doctrină în Biserică, combătută la Roma în anul 144, la Smirna în anul 245 şi apoi la Antiohia în anul 267. Ei au susținut că Hristos a fost Însuși Tatăl și că Tatăl Însuși S-a născut, a suferit și a murit, Tatăl şi Fiul fiind aceeaşi fiinţă. Marcion de Sinope a fost reprezentatul gnosticilor la Roma, Noetus de Efes a fost reprezentatul gnosticilor la Smirna şi Pavel de Samosata a fost reprezentatul gnosticilor la Antiohia.
Apoi, începând cu anul 316 împăratul Constantin Cel Mare, el însuşi un gnostic, a dus o cruciadă de unificare a tuturor partidelor care ziceau că îl urmează pe Hristos (care erau foarte multe), fie prin forţă, fie prin diplomaţie, punctul culminant fiind Conciliul de la Niceea din anul 325. Conform unui autor ateu, care a scris o carte despre istoria creştinismului, Raoul Vaneigem, La résistance au christianisme. Les hérésies des origines au XVIIIe siècle, apărută în anul 1993, la Conciliul de la Niceea din anul 325 s-a impus prima dată ideea că Tatăl şi Fiul sunt aceeaşi fiinţă, în ciuda deciziilor contrare de la Conciliile anterioare amintite aici.
Cum am ajuns în posesia acestor informaţii care nu se prea cunosc şi uneori sunt prezentate deformat?
Cunoscusem un frate cu origini baptiste, care mi-a zis că el fusese botezat numai în numele lui Isus şi că Matei 28:19 este falsificat. Asta se întâpla în jurul anului 2000, aşa că atunci am rugat pe cineva să verifice acurateţea textului din Matei 28:19, dacă nu cumva află ceva manuscris într-o bibliotecă naţională din afara ţării. A venit cu răspunsul: nu sunt dovezi contrare, textul este sigur.
Însă uneori găseşti lucruri deosebite tocmai acolo unde nu speri nimic. Tocmai asta mi s-a întâmplat, după vreo cinci ani, mergând la o adunare de sâmbătari apostolici (apropiaţi de Biserica Apostolică De Ziua A Şaptea), unde întâmplător am descoperit adevărul despre Matei 28:19. Am aflat accidental (fără să caut sau să întreb acolo) o listă cu dovezi istorice, pe masă, în casa unui sâmbătar apostolic, dintr-un sat din nordul ţării.
De aici am aflat că există diferite ecouri în scrierile din vechime, dintre care amintesc aici doar doi autori, episcopi care au participat la Conciliul de la Niceea (325), Eusebiu şi Afraates, dar şi alte surse, după care nu aşa suna versetul din Matei 28:19, cum este la ora actuală. Pornind de la aceste informaţii, am căutat să văd pe internet cine a fost acest Eusebiu, Afraates şi ceilalţi din lista lungă.
Eusebiu a fost ucenicul cărturarului creştin Lucian de Antiohia (240 la 312), un mare cărturar din şcoala episcopului Edessei, Macarie, la rândul lui un mare cărturar creştin, care alături de alţi episcopi cărturari ai vremii se lupta cu bisericile aservite mişcării gnostice. Consiliul de la Antiohia din anul 267 a fost condus de episcopul Macarie, la care au participat 50 de episcopi anti-gnostici. Gnosticii erau cei care amestecau şi uneau creştinismul cu ideile păgâne. Conciliul de la Antiohia l-a însărcinat pe Lucian (care iniţial era din tabăra lui Pavel de Samosata, dar a trecut din partida gnostică la anti-gnostici), să producă o Biblie după Versiunea Antiohiană, iată de ce întâlnim la Eusebiu formatul: Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Meu.
Eusebiu făcând parte dintre susţinătorii propovăduirii Antiohiene anti-gnostice (gnosticii fiind numiţi doceţi, patripassieni şi maniheşti), am putea presupune că şi tovarăşii lui (numiţi lucianişti sau arieni) au avut această versiune. Biblia Goţilor, tradusă de episcopul Ulfilas şi tovarăşii săi, a fost o Biblie a Bisericii Ariene. Din păcate, din Biblia lui Ulfilas (Codex Argenteus) lipseşte ultima filă a Evangheliei după Matei, aşa că nu putem şti sigur dacă era Textul Conciliului de la Antiohia sau Textul Împăciuitor al lui Eusebiu, pe fondul căruia au fost bătuţi arienii la argumente.
Dacă nu găseam acel document din casa fratelui sâmbătar, rămâneam la ideea susţinută şi azi de mulţi că Matei 28:19 este un text sigur, neştiind nimic de citatele din antichitate. Dar Dumnezeu a văzut că sunt interesat şi m-a ajutat. El răsplăteşte pe cel ce caută cu sârguinţă. Noul Testament arată clar că primii creştini au botezat doar în numele lui Isus, deoarece asta le-a spus să facă. Ei ştiau bine că orice trebuie făcut în numele Domnului Isus şi nu într-o formulă întreită, cum se face astăzi:
Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. (Coloseni 3:17)
Deocamdată atât. Poate voi reveni sau nu. Indiferent de poziţia şi prezenţa mea, fie ca Dumnezeu să vă conducă paşii doar în direcţia dorită de El. A Lui să fie slava veşnică pentru toate, prin meritele Domnul şi Mântuitorul nostru, Isus Hristos.
Vă mulţumesc pentru marea voastră îngăduinţă.
Fiţi binecuvântaţi! Amin!
"Niciunul dintre cei rai nu va intelege" Daniel 12:10
