"Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o" Exodul 20:11
Cugetarea zilei
"Încă de la început, Sabatul a fost conceput pentru a face posibilă comunicarea sfântă dintre Dumnezeu și om."
Confruntându-mă de multe ori cu lipsa de înțelegere a noțiunilor de "inteligență, rațiune, logică, capacitate deductivă și predictivă, înțelepciune etc.", aș dori să introduc în dezbatere subiectul.
Ca unul care deschid subiectul, consider că este de bun simț ca să îl tratez eu prima dată.
Deci, eu văd lucrurile astfel:
A.) Rațiunea, independent de domeniul în care se folosește: bine sau rău, provine de la Dumnezeu și este, deci, cerească. De exemplu, a ști pur și simplu că 17+40-29 e egal cu 28, este ceva de natură cerească, nu pământească.
Capacitatea CORECTĂ de a face deducții logice folosind niște operatori logici și pornind de la niște premize (sau axiome) nu poate fi decât de la Dumnezeu. De la El provine capacitatea de a raționa, de a fi prevăzător, de a face linkuri între cauză și efect.
Așa l-a creat el pe om (și, de fapt pe toate ființele inteligente din univers): în asemănare cu El Însuși.
El este Înțelepciunea în toate domeniile: fie în lucrări pământești (vezi cazul lui Bețaleel - Exod 31.3), fie în lucrări cerești (vezi înțelepciunea lui Pavel - 2 Pet.3.15).
Înțelepciunea este Yahshua: "Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost așezată din veșnicie" (Prov.8.22,23). La Col.1.15 se spune: "El este chipul Dumnezeului cel nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea."
Yahshua este Logosul (Cuvântul) despre care scrie la Ioan 1.1 - de aici și denumirea de "logică".
La Prov.8.15,16 ni se spune că prin Yahshua cârmuiesc împărații și fac judecăți raționale judecătorii pământului. Deci, toți judecătorii, nu numai ai lui Israel.
Un judecător la tribunal care judecă o crimă, el judecă (raționează) pe baza unor dovezi indirecte, căci el nu a fost la fața locului să aibă dovada directă, EXPLICITĂ, a crimei.
EL DEDUCE IMPLICIT pe baza mărturiilor indirecte.
Cu toate astea, dacă mărturiile sunt evidente, judecata lui este corectă atunci când dă sancțiunea.
Dacă cineva e lipsit de rațiune, cum ar putea stăpâni? Și încă mai mult decât atât: cum s-ar putea stăpâni pe sine însuși? Nebucadnețar, fiindcă a minimalizat aceste lucruri, rațiunea i s-a luat înapoi în cer, iar el a rămas să mănânce iarbă ca boii, i-au crescut excesiv părul și unghiile, "până i-a venit mintea înapoi" (vezi Dan.4.36).
Fără de rațiune, un om ajunge la ospiciu de nebuni.
(Și s-ar putea ca noi, astăzi, chiar să trăim într-un mare ospiciu planetar.)
Chiar și noi, credem în învierea lui Mesia deoarece avem mărturiile indirecte ale apostolilor, nu fiindcă noi am văzut momentul direct al învierii Lui. Pentru noi e evident că apostolii nu aveau cum să depună o mărturie falsă. FIINDCĂ EI ȘI-AU DAT VIAȚA PENTRU MĂRTURIA LOR.
Cineva poate să-și dea viața pentru o minciună (comunismul, nazismul etc.), dar numai dacă are impresia că acea minciună e adevăr.
Însă, nimeni nu-și dă viața pentru o mărturie de care e conștient că e o minciună.
Ori, dacă apostolii au furat cadavrul din mormânt (cum au fost acuzați de iudei), e inexplicabilă jertfa lor de sine.
Dacă nu am raționa logic asupra acestor lucruri, cum am putea avea o credință tare? Iar dacă judecăm rațional în privința asta, atunci această inteligență a noastră vine de sus, sau de jos? Este cerească, sau pământească?
B.) După cum am spus, rațiunea este darul lui Dumnezeu; dar folosită exclusiv în scopuri pământești, sau chiar cerești-biblice dar cu scop de ceartă, rău, mândru și egoist, ea conduce la acel tip de înțelepciune pământească de care zice Iacov 3.14-16: "Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci acolo unde sunt pizmă și duh de ceartă, sunt tulburare și tot felul de fapte rele."
De exemplu, dacă relației de mai sus: 17+40-29=28, i se pun niște unități de măsură ale păcatului, ea devine pământească, drăcească.
Iată, un traficant de carne vie ar scrie astfel:
"17 prostituate pe care le am în Paris + 40 tinere care îmi sosesc cu un transport din Albania - 29 femei pe care o să le trimit în Anglia = 28 de femei de trotuar în Paris."
Așadar, nu rațiunea pură este pământească, firească, drăcească, ci modul în care un om poate folosi acest dar divin al rațiunii.
Și căsătoria este un dar divin, dar câte căsătorii nu au fost deturnate spre rău!?
Și bucatele sunt un dar al lui Dumnezeu, dar cât de adesea aceste bucate sunt folosite nenatural, și câți obezi îmbuibați nu există la ora actuală!?
Tot așa e și cu capacitatea rațională: și ea, ca orice dar de sus, poate fi folosită spre bine sau spre rău. Dar asta nu înseamnă că ea însăși este pământească.
C.) Atunci, însă, când folosim rațiunea în scopuri nobile și de pace, gândindu-ne la lucruri biblice și raportând-o la Dumnezeu și la acțiunile Lui, atunci ea devine o înțelepciune duhovnicească.
Pavel spune, în acest sens: "Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ." (Col.3.2)
De exemplu, dacă aceleiași relații de mai sus: 17+40-29=28, îi punem alte unități de măsură, atunci ea devine înțelepciune duhovnicească.
Iată, cineva care ar cerceta până în ce zi a plouat potopul lui Noe ar deduce din Geneza 7.11:
"17 ale lui Ziv (Iyyar, după robia babiloniană) + 40 zile de potop - 29 zile cât are luna Ziv = 28 ale lui Sivan este ziua când a încetat potopul."
Evident, că deducția este una IMPLICITĂ, NU EXPLICITĂ, deoarece nu scrie undeva în Biblie că pe data de 28 Sivan a încetat potopul.
Însă, dacă e doar o deducție implicită, asta nu înseamnă că e speculație mincinoasă, ci Adevăr.
Speculația, spre deosebire de deducție, presupune răstâlmăcirea versetelor biblice pentru a le da o conotație pur intelectualistă (desprinsă de realitatea practică) sau înșelătoare.
Însă, "28 Sivan" nu este intelectualism, ci ceva practic: o zi din istoria reală a acestei planete. Și nu este nici înșelătorie, deoarece calculul s-a făcut pe baza aritmeticii pur raționale.
Pe de altă parte, rațiunea duhovnicească poate fi de două feluri: "lapte duhovnicesc" (1 Petru 2.2) sau "bucate tari duhovnicești" (vezi Evrei 5.13,14).
De exemplu, "lapte duhovnicesc" este toată istorisirea din Geneza despre Avraam, Sara și Agar.
Dar, Pavel, trecând la "bucate tari duhovnicești", descopere SIMBOLURILE și spune:
"Lucrurile acestea trebuie luate în alt înțeles" (Gal.4.24), și dă un alt sens lui Sara și Agar: unul înalt spiritual.
Dar spiritualizarea făcută de Pavel NU invalidează realitatea ontologică a istorisirii din Geneza despre familia lui Avraam. Și nici nu trebuie să trăim cu impresia că dacă Pavel a spiritualizat istoria respectivă, asta ar însemna că ea e doar un mit fantasmagoric cu accente pedagogice. Nu! Ci istoria lui Avraam este și ea o învățătură duhovnicească ( dar de tip "lapte" ) bazată pe o realitate ontologică.
________
Acum, să vedem relația dintre credință și rațiune. Mai precis, cum anume se șlefuiește rațiunea prin credință?
Să luăm cazul unui judecător care judecă un criminal din lumea interlopă.
Ei bine, dacă judecătorul aplică rațiunea logică, el DEDUCE din dovezi că acel mafiot este un nenorocit de criminal. Și rămâne să-i dea sancțiunea penală prevăzută.
Dar, judecătorul primește un telefon de amenințare de la fratele interlopului, tot un mafiot; care-i spune că dacă va aplica dreptatea corectă îl va ucide.
Ce-ar putea face, în aceste condiții, judecătorul? Dacă aplică dreptatea, va muri; dacă n-o aplică, va păcătui față de Dumnezeu.
Aici, intervine credința. Dacă acel judecător este unul creștin, el va lua în calcul și prezența lui Dumnezeu, fără a se uita doar la cele pământești.
Își va aduce aminte că moartea nu este mai tare decât Hristos, ci că El îl va învia din morți spre a trăi veșnic. Își va aminti că Hristos a spus:
"Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeți de cei ce ucid trupul și după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeți. Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți." (Luca 12.4,5)
În plus, judecătorul creștin își va aduce aminte că Iisus a zis:
"Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ." (Mat.28.18)
Așa că niciun interlop sau vreun alt fiu al lui Belial nu se va putea atinge de un fir de păr al celui ce crede că soarta sa este în mâna Domnului. De aceea, judecătorul, prin credință își va șlefui rațiunea. Căci doar prin credință va putea să raționeze corect și să dea sentința corespunzătoare rațiunii. Căci Rațiunea este Hristos, și după chipul Lui am fost și noi creați cu Rațiune.
Dacă raționăm corect, ghidați de credință în slujba Dragostei, atunci suntem într-adevăr după chipul Lui.
"Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
Toate sunt lămurite pentru cel priceput, și drepte pentru cei ce au găsit știință.
Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul și mai degrabă știința decât aurul scump." (Prov.8.8-10).
"De aceea, orice cărturar care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi." (Mat.13.52)
Deconectat
RE: Inteligența rațională - cerească sau pământească?
Beyond, apreciez faptul ca ai adus in discutie acest subiect.
Inteligenta rationala - cereasca sau pamanteasca?
Dragul meu, doresc sa-ti spun inca de la inceput ca in Biblie gasim doua categorii de persoane.
1.Persoane cu intelepciune pamanteasca;
2.Persoane cu intelepciune de la Dumnezeu.
Cea dintai nu poate judeca decat cei pamantesc, cea de a doua poate judeca totul.
Ai scris foarte frumos, ratiunea vine de la Dumnezeu, insa acestei ratiuni ii lipseste ceva...Duhul Domnului care l-a parasit atunci cand s-a inmultit pacatul.
"Atunci Domnul a zis : Duhul meu nu va ramane pururea in om..."(Gen.6:3)
Deci, aceasta inteligenta, ratiune, logica, capacitate deductiva, intelepciune, tot lumeasca ramane fara Duhul Sfant!
Ii lipseste stralucirea intelepciunii Dumnezeiesti, pentru ca a pierdut ce era mai de pret, Duhul Domnului, umbrind astfel toate capacitatile umane.
"Acum sa vedem legatura dintre credinta si ratiune..."
Iata, apostolul Petru ce ne spune:
"Pocaiti-va, le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, apoi veti primi darul Duhului Sfant."
Iata, ca ratiunea noastra devine completa, este condusa de intelepciunea de la inceput, lucrurile se limpezesc, lumina devine stralucitoare si imi lumineaza calea pe care trebuie sa merg si pamanteste, si duhovniceste.
Beyond, imi place mult cum gandesti, insa fara Duhul Domnului in noi, nu avem decat o ratiune, inteligenta, capacitate pamanteasca, limitata!
"Voi insa nu sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul Domnului locuieste in adevar in voi..."(Rom. 8:9 )
"Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciune lui Dumnezeu..."(1 Cor. 1-21)
De aici se intelege doua intelepciuni, nu?
"Omul duhovnicesc dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni."(1 Cor. 2:15)
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Inteligența rațională - cerească sau pământească?
Lucia, sunt întru totul de acord cu tine.
Tocmai de aceea, dacă te vei uita puțin mai bine la felul cum am scris postarea de mai înainte, ai să vezi o frază îngroșată: "De aceea, judecătorul, prin credință își va șlefui rațiunea."
De asemenea, ceea ce ai spus tu că lipsește rațiunii (și anume darul Duhului Sfânt), este doar o completare a acelei rațiuni primite și ea la rândul ei în dar prin creație.
Această completare face distincția între cazurile B.) și C.) tratate de mine în postarea de mai sus.
În cazul B.), rațiunea este ghidată prost (evident prin locuirea duhului necurat în om din cauza lipsei locuirii Duhului Sfânt în om).
În cazul C.), rațiunea este ghidată corect (evident prin locuirea Duhului Sfânt în om).
Deci, în principiu, suntem în acord (e foarte posibil ca să nu ne fi înțeles din pricina limbajului folosit).
În plus, eu am vrut să accentuez și cazul A.) cu care tu nu ai fost de acord pe topicul "Chat" (sau poate că am interpretat eu greșit ceea ce ai vrut să spui acolo).
Deci, rațiunea în sine (fără de Duh Sfânt și fără de duh necurat) este un dar al Domnului, și nu este ceva pământesc.
Iacov, atunci când se referă la ceva pământesc face o echivalență cu firesc și drăcesc, aducând în discuție "duhul de ceartă, de pizmă, de minciună, de ceartă" (Iac.3.14-16).
Ei bine, logica pură nu coincide cu această "înțelepciune pământească". Nu la această "înțelepciune pământească" am dorit eu să mă refer vreodată ca fiind un dar de la Dumnezeu.
_______
Hai să dau un exemplu: la topicul "Calendar cu săptămâna după fazele Lunii", la postarea 21831 am făcut simple deducții logice pentru a trage niște concluzii implicite despre ținerea Sabatului de către Adam, și cunoașterea lunii noi de către Noe.
Aceste informații nu sunt scrise EXPLICIT în Biblie, dar totuși eu am ajuns la concluziile respective folosindu-mă de anumite versete tot din Biblie, nu de fantasmagorii de la mine din cap (Exod.20.11, Evrei 4.3, Gen.7.11...).
Domnul nu mi-a apărut într-o viziune ca să-mi spună acele concluzii. Dar pot fi oare dovedit cu Biblia în mână că mă înșel?
