Psalmul fugii
Postat de Aurelia la 12/03/2011
Fugi, de poftele tinereții. E dulce siropul lor, dar nu hrănește decât diabetul plăcerii.
Fugi, de flăcăii lipicioși și de brațele lor unse la fitness cu super-glue. Chiar dacă arcul gurii lor strecoară miere, în fiecare sărut e-nfiptă o suferință. Și ești c-un pas mai aproape de moarte.
Fugi, de femeile fără astâmpăr, ale căror picioare lungi nu stau nici acasă și nici învelite. Nu fi asemeni boului, să te alături jugului lor, căci busola potifarelor are o singură țintă: măcelarii iadului.
Fugi de bisericile unde prin unghere predică bârfele. Intrat în grota lor vei lua parte la jertfa nebunilor.
Fugi de proorocii înțoliți în armani minciunii. Mesajele lor sunt ca ceața: nu răspândesc nici lumină, nici întuneric. Dacă pentru beznă există șansa ca lumina s-o stingă, în ceața înselătorilor profetici pierzi și bruma de rază ce-o mai ai.
Fugi de televizor, această gură a iadului care te minte în propria-ți casă. Nu uita: energia care pornește televizorul stinge amvonul.
Fugi de politică și de amestecul în "trebile țării";. Acolo, vei simții pe pielea ta cugetarea: "Dumnezeu există, dar nu în politică!";
Fugi de cei ce vor să se salveze prin fapte bune. E blasfemie față de harul cristic.
Fugi de barosul criticii. Chiar prost dacă e mânuit, el tot provoacă dezastru.
Fugi de adunările stereotipe. Pe dinafară au un ambalaj perfect, dar înăuntru sunt cimitire.
Fugi de oamenii bisericoși. Trăiesc ca diavolul: cred în Tatăl divin, dar nu-i fac voia.
Fugi de diavol. Dar fugi în brațele Lui Isus Hristos!
Autor: de Nicolae Geanta