CÂND ÎN CALEA SPRE PIERZARE


1. Când în calea spre pierzare
   Alergam neştiutor,
   M-ai chemat plin de iubire,
   Scumpul Meu Mântuitor.

                            /: Tu m-ai smuls din valul lumii,
                               Şi din mâna celui rău,
                               Şi din rob al rătăcirii,
                               M-ai făcut copilul Tău. :/

2. Binecuvântat fii veşnic
   Cel ce atâta m-a iubit,
   Binecuvântată fie
   Jertfa ce m-a mântuit.

3. Binecuvântată fie
   Dragostea ce m-a chemat,
   Şi Cuvântul şi blândeţea,
   Inimii ce m-a îndemnat.

4. Binecuvântat să fie
   Vasul ce l-ai folosit,
   Să mă cheme, să mă întoarcă
   De pe drumul rătăcit.

5. Binecuvântată fie
   Ziua în care Te-am aflat,
   Căci, cu orice zi, îmi e drumul,
   Tot mai binecuvântat.


               Amen

Evaluarea este disponibilă doar membrilor.

Te rog conectează-te sau înregistrează-te pentru a vota.