NU ŞTIAM CĂ ÎN JURU-MI SUNT IZVOARE


1. Nu ştiam că în juru-mi sunt izvoare,
    Nu ştiam de oaza din pustiu;
            (: Aşteptam să vină corbi în zare,
                Aşteptam sfârşitul meu târziu. :)

2. Mi-am plimbat privirea, peste dune,
    Şi am văzut pustiul gol şi sterp;
            (: Am simţit fiorul morţii în mine,
                Tot mai mult mă apăsa în piept. :)

3. Chinuit de arşiţa toridă,
    Copleşit de al morţii evantai,
            (: M-am trezit, la vocea Ta cea blândă:
                Tocmai Tu, o, tocmai Tu erai! :)

4. Nu am ştiut, Isuse, că din Tine
    Curg izvoare limpezi de cristal;
            (: Nu am ştiut că setea arsă în mine
                Numai Tu ai stins-o cu al Tău dar! :)

5. Dacă vrei şi tu, amice dragă,
    Focul inimii din piept să îl stingi,
            (: El îţi vindecă fiinţa întreagă.
                Vin la el, la pieptul Îi drag să plângi! :)


       Amen

Evaluarea este disponibilă doar membrilor.

Te rog conectează-te sau înregistrează-te pentru a vota.

Nu au fost postate evaluări.