PE VREMURI STA IOSUA
1. Pe vremuri, sta Iosua în criză de timp r11;
Erau mulți dușmani pe pământ,
Căci soarele apune și ei sunt pe câmp
Și noaptea venea pe pământ.
Atunci, ridică Iosua mâna spre cer
Cu glas ca de tunet strigând:
"Opriți-vă, astre, mai dați-mi răgaz
Să -i văd pe dușmani la pământ!"
(: Oprește-te, soare, deasupra pământului!
Oprește-te, lună și, tu!
Lungească-se ziua aceasta a harului
Și nimeni să nu zică: "Nu!" :)
2. Istoria aceasta de mult retrăim,
E soarele aproape în asfințit...
Dușmanul e încă în picioare o știm
Deși are capul zdrobit.
Din ghearele-i crude, pe cei disperați,
Căutăm să-i smulgem acum.
Oprește, Părinte ceresc, Te rugăm
Oprește al soarelui drum!
3. De este vreun Iosua în mileniul trei,
Să înalțe dar glasul spre cer,
Să-i scape pe acei din mormintele reci
Ce jertfa umană o cer!
Nu vrem ațipire la pleoape să dăm,
Acum lupta este în toi.
Din noaptea de veci, suflete noi salvăm,
Căci Domnul vieții e în noi.
Amen
Postat de ami
la 09/08/2010
| 0 Comentarii ·
1334 Vizualizări ·
|
| 
