Cred că ar fi un lucru constructiv să ne oprim puţin măcar asupra denumirilor ce le poartă şi vom descoperi câteva lucruri minunate ce se află în spatele acestei zile importante de sărbătoare.

   Mai întâi cred că ar trebui să atrag atenţia asupra riscului de a confunda sărbătoarea biblică „Cincizecimea” cu „Rusaliile”. Este vorba aici de un amănunt pe care multe biserici creştine nici nu-l observă, sau căruia mai bine zis, nu vor să-i dea importanţă. În calendarul religios-păgân al Imperiului Roman, exista o sărbătoare numită „Rosalia” în care erau cinstiţi morţii fiecărei familii şi care avea loc la sfârşitul lunii Mai sau uneori pe la începutul lui Iunie, în perioada înfloririi trandafirilor (care în latină se numesc „rosa” şi de aici şi numele sărbătorii). Atunci erau duse la morminte buchete din aceste flori şi aveau loc diferite ritualuri păgâne. Cred că nu e cazul să intrăm în prea multe detalii, ci important este să reţinem doar ideea că odată cu dorinţa de creştinare în masă a populaţiei Imperiului Roman, o serie de sărbători creştine au fost fuzionate cu practici păgâne, sau au fost adăugate ritualuri aşa zis creştine unor sărbători păgâne tocmai din dorinţa de a conduce oamenii la sărbători comune şi la timpuri de închinare concomitente aşa cum s-a întâmplat şi în cadrul Crăciunului; şi exemplele ar putea continua... Totuşi Dumnezeu are un popor deosebit între toate popoarele, cu Legi şi orânduieli deosebite – Estera 3:8.

   „Festivalul secerişului” este unul din numele pe care îl poartă această sărbătoare în cadrul poporului evreu, ca semnificaţie a încheierii secerişului orzului şi grâului din prima recoltă a anului. Este un prilej de bucurie şi aducere de mulţumiri Celui Prea-Înalt pentru recolta timpurie a acelui an.

   De asemenea în limba ebraică o altă denumire este „Şavuot” care înseamnă „Sărbătoarea Săptămânilor”. Aceasta tocmai pentru că Domnul a poruncit ca începând cu a doua zi, după prima zi a Sărbătorii Azimelor să fie numărate 7 săptămâni întregi iar următoarea zi din săptămâna care trebuia să înceapă, să fie declarată zi de sărbătoare.

   Tot aici este vorba de aceeaşi sărbătoare biblică numită şi Cincizecime, din data de 6 Sivan. Această dată rezultă în urma numărării a 50 de zile începând din 16 Nisan (prima lună a anului biblic), din ziua în care era adus Preotului ca să fie legănat înaintea Domnului un snop de orz, ca ofrandă, sau ca prim rod al secerişului orzului. Lev 23:15, 16. Acest snop nu simboliza altceva decât învierea glorioasă a Marelui nostru Mântuitor Iisus Hristos. Odată împlinite acele 50 de zile, poporul evreu, proaspăt eliberat din robia egipteană se afla la poalele muntelui Sinai şi avea să încheie cu Eliberatorul său un legământ pe baza legii primite la această sărbătoare. Legământul – cuprinzând de altfel Legea lui Dumnezeu – a fost scris pe nişte table de piatră şi pecetluit cu sângele a multor jertfe de animale – Deut 4:13, Exod 24:8.

   În această ordine de idei s-a împlinit Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la noul Legământ pe care Domnul l-a încheiat cu „noul Israel” tot într-o zi a Cincizecimii, cînd Legile sfinte ale lui Dumnezeu aveau să fie scrise prin Duhul Sfânt în inima Apostolilor şi a primilor credincioşi creştini, Legământul fiind încheiat în baza celui mai valoros sânge din Univers, acel al lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu şi pecetluit cu Duhul Sfânt – Evrei 8:8-10, Matei 26:28, Efes 4:30. Trist este că mulţi creştini vorbesc despre un nou Legământ prin sângele lui Iisus dar majoritatea nu vor să ia în considerare faptul că acest legământ se bazează pe păzirea Legilor şi Poruncilor Domnului. În Ioan 14:15-17 Domnul Iisus spune: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.  Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor), care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.”

   Şi acum îmi pun o întrebare retorică, iar dacă vrei, iubite cititor, ţi-o vei pune şi tu; Dacă Apostolii nu ar mai fi luat parte la sărbătoarea Cincizecimii, pe motiv că ea face parte din legea care a fost desfiinţată, ar mai fi avut ei parte de pecetluirea cu Duhul Sfânt? Cum ar mai fi dat ei dovadă că-L iubesc pe Domnul împlinindu-I poruncile dacă nu ar fi sărbătorit ei cu adunare de sărbătoare această zi? Biblia spune că în Ziua Cincizecimii erau toţi împreună, în acelaşi loc – Fapte 2:1

   Şi în final, o altă denumire a sărbătorii este „Sărbătoarea primelor roade”. Nu întâmplător îi este atribuită şi această denumire, pentru că, dacă evreii pot să mulţumească Domnului pentru şapte feluri de roade culese în această primă parte a anului (orz, grâu, smochine, struguri, rodii, măsline şi curmale), Dumnezeu în marea Sa înţelepciune a hotărât ca la această sărbătoare să aibă loc pecetluirea cu Duhul Său a primilor creştini prin botezul cu Duhul Sfânt şi revărsarea minunatelor daruri ale Sale peste Apostoli. Este frumos lucru să te poţi bucura de roadele câmpului, dar cu atât mai minunat este să guşti din darurile cereşti pe care le revarsă Dumnezeu din Duhul Său, din roada Duhului Sfânt pe care a lăsat-o Domnul pentru noi ca să ne deosebim de cei din lume.

   Această sărbătoare este a doua în cursul anului ca timp cronologic, dintre cele trei sărbători în care se făcea pelerinaj la Ieruslim. Atunci erau duse la Templu şi închinate Domnului zeciuielile şi partea de dărncie din binecuvântarea obţinută în urma strângerii recoltei timpurii a anului iar faptul acesta ne aduce aminte de învăţătura ce a spus-o Domnul Iisus, pe vremea când era încă pe Pământ – Matei 23:23 „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.”  Nimeni nu-şi doreşte să i se adreseze Domnul în felul acesta, dar oare luăm noi seama la ceea ce ne spune El? Una din marile diferenţe dintre noi ca popor al noului Legământ şi cei din vechiul Legământ este că noi păzim poruncile Domnului din dragoste pentru El, tocmai pentru că tot prin dragoste am şi fost iertaţi de păcate, iar acum nu mai dorim să păcătuim. Acesta este motivul dorinţei de a împlini Legea lui Dumnezeu.

   Cum ne vom prezenta la Sărbătoare? Ducând cu noi din binecuvântările materiale, în special financiare ca să se poată face parte din ele şi săracilor şi celor ce nu au şi astfel sărbătoarea să fie un prilej de bucurie comun. În acelaşi timp purtând în noi şi răspândind pretutindeni pe unde ne aflăm dulcea roadă a Duhului Sfânt care se conturează din vorbe, dar este simţită doar prin fapte, şi zic Dumnezeu să ne ajute în toate!

   Să aveţi o sărbătoare binecuvântată,