NU LĂSAŢI SĂ SE USUCE
Nu lăsaţi să se usuce lacrimile mijlocirii
Căci în ele zace taina biruinţelor iubirii,
Ele sparg ziduri de piatră,sfarmă porţile de fier
Şi deschid o cale-ntinsă pân-la Tronul sfânt din cer.
Nu lăsaţi să se usuce lacrimile rugăciunii!
Ele sting în inimi triste flacăra amărăciunii;
Lacrimile sunt poteca înspre munţii cei măreţi
De pe care ni se-arată zorii sfintei dimineţi.
Nu lăsaţi să se usuce lacrimile înfrăţirii
În Hristos suntem toţi una,prin botezul înnoirii.
Într-un Domn şi-ntr-o credinţă,ne-am legat şi ne-am unit,
Pentru viaţa pământească şi vecii fără sfârşit.
Nu lăsaţi să se usuce lacrimile mângâierii
Limpeziţi-vă privirea stăruind în gura serii
Frângeţi-vă pâinea-n două,ca s-o daţi unui flămând
Unui frate care-aşteaptă ajutorul tremurând.
Nu lăsaţi să se usuce lacrimile bunătăţii
Când în lume ura-i lege lângă porţile cetăţii;
Chiar dacă dintâi ne-ar rupe al vrăşmaşilor puhoi,
Mila,pacea şi iubirea să râmână între voi!
Nu lăsaţi să se usuce lacrimile aşteptării
Ascultaţi,gornistu-i gata pentru ceasul deşteptării!
O,Isuse preaiubite! Doamne ,vino mai curând,
Iată,ne-am făcut din LACRIMI, valul de mireasă sfânt!
~ Amin~
( Valentin Popovici)
Postat de ami
la 26/09/2009
| 0 Comentarii ·
2292 Vizualizări ·
|
| 
